Bolile reumatice și musculo-scheletale reprezintă cea mai frecventă formă de boală cronică. Sunt incluse o multitudine de afecţiuni, de la patologii degenerative de tipul artrozei la afecţiuni inflamatorii, autoimune, care cuprind afectare sistemică. 

Peste 200 de afecțiuni sunt incluse în categoria de boli reumatice, printre care se numără :

  • spondilartritele (spondilita anchilozantă, artritele reactive, artropatia psoriazică)
  • artrita reumatoidă
  • guta
  • lupus eritematos sistemic
  • sclerodermia
  • sindromul Sjogren
  • boala mixtă de țesut conjunctiv
  • miopatiile inflamatorii idiopatice (polimiozita, dermatomiozita etc)
  • vasculitele sistemice (boala Behcet, vasculite ANCA pozitive, arterita giganto-celulară etc.)
  • polimialgia reumatică
  • artritele infecțioase și amiloidozele
  • boli osoase metabolice (osteoporoza, boala Paget, osteonecroza aseptică)
  • afectări reumatismale ale coloanei vertebrale (lombosciatica etc)
  • fibromialgia
  • algoneurodistrofia
  • artroza (coxartroza, gonartroza etc.)

În cazul patologiei autoimune un rol important îl joacă imunitatea.

Imunitatea reprezintă capacitatea organismului de a se apăra în fața agresiunii agenților externi (reprezentați în principal de agenți infecțioși, celule tumorale sau țesuturi transplantate). 

Totalitatea organelor, celulelor și moleculelor implicate în mecanismele imunității alcătuiesc sistemul imun. 

Sistemul imun poate recunoaște structurile organismului dezvoltând față de acestea o stare de toleranță imună. Pierderea acestei capacități de a recunoaște și proteja structurile interne constituie substratul afecțiunilor autoimune.

Diagnosticul precoce este foarte important. Tratamentele actuale permit inducerea și menținerea remisiunii bolii, cu păstrarea structurii și funcției articulare, atâta timp cât intervenția medicului reumatolog are loc înainte de apariția leziunilor structurale ireversibile ce afectează calitatea vieții.

Printre simptomele întâlnite în bolile reumatice se numără: 

  • oboseala, 
  • rigiditatea matinală,
  • durerea însoțită sau nu de tumefacție articulară (afectare mono, oligo sau poliarticulară),
  • rahialgiile (durerile de spate) acute sau cronice, 
  • slăbiciunea musculară, mialgiile (durerile musculare),
  • manifestări cutanate (afte, balanită, eritem cronic migrator, eritem nodos, exantem, granuloame, căderea părului, manifestări unghiale, peteșii/purpură, sindrom Raynaud, psoriazis, fotosensibilitate, noduli reumatici, tofi etc), 
  • simptome oculare (conjunctivită, keratită, iridociclită, sclerită, episclerită, uveită etc.)

O anamneză detaliată stă la baza oricărui diagnostic și oferă informații importante pentru investigațiile diagnostice ulterioare.

Alături de anamneză examenul clinic în reumatologie include pe lângă examinarea atentă a aparatului locomotor și o examinare din perspectiva internistului și a neurologului.

Explorarea paraclinică în Reumatologie cuprinde o varietate de teste de laborator:

  • metode imagistice (radiografie, ecografie musculo-scheletală, imagistică prin rezonanță magnetică, osteodensitometrie, capilaroscopie periunghială etc.) și 
  • alte categorii de explorări (evaluarea lichidului sinovial, explorarea metabolismului fosfocalcic, teste nespecifice de inflamație, teste imunologice precum anticorpii anticitoplasma neutrofilelor ANCA, anticorpi antiproteine citrulinate ACPA, factorul reumatoid, anticorpi antifosfolipidici, anticorpi antinucleari, complementul).

Un articol redactat de doamna doctor Dr. Elena Cătălina Ioniță, medic specialist reumatologie.